Undeva între mirosul de covrigi calzi și o lingură zdravănă de brânză cu smântână, Bucureștiul pare să-și regăsească o parte pierdută din identitate culinară. Lacto Bar – acel colț alb de lume unde mămăliga era regină și telemeaua suverană – se pregătește să revină în peisajul urban, sub o formă nouă, dar cu gusturi vechi. Iar în spatele acestui revival se află nimeni altul decât Radu Savopol, fondatorul lanțului „5 to go”, care vrea să amestece aroma de lapte cu spiritul espresso-ului modern.
Pentru cine n-a prins „Barul Mămăligă” de pe Magheru, e greu de explicat de ce părinții noștri se opreau acolo după serviciu, cu bonurile de masă ascunse în buzunar și speranța unui iaurt rece servit în pahar de sticlă groasă. Lacto Bar nu era doar un fast food al vremurilor de demult, ci un spațiu social, aproape boem – un fel de milk bar à la românesque, unde salata à la russe mergea cu crenvurști fierbinți și o conversație șoptită despre „ce s-a mai zis la Europa Liberă”.
În acea Românie de dinainte de cafenelele cu perne decorative și flat white, Lacto Bar însemna mâncare simplă, bună și caldă, în porții care să nu te facă să-ți vinzi cupoanele de ulei. Și mai însemna un soi de democrație gustativă: acolo mâncau și studenții, și funcționarii, și poeții de la Uniunea Scriitorilor.
Savopol, el însuși crescut printre picturi și schițe de interior, n-a ales întâmplător această întoarcere la origini. Cu un background artistic moștenit de la tatăl și bunicul său, și cu o afinitate clară pentru spațiile urbane cu poveste, el pare hotărât să redea Bucureștiului un loc unde să poți mânca o urdă cu mămăligă fără ironie hipsterească. „Lacto Bar by 5 to go” va fi mai mult decât un derivat de brand – va fi o punte între amintiri și actualitate, între laptele de ieri și cafeaua de azi.
Investiția în prima unitate, estimată la până 100.000 de euro, vizează zona Piața Amzei – epicentru gastronomic în ascensiune, dar și loc cu vibrație clasică. Savopol promite un spațiu ce aduce laolaltă parteneri din zona de lactate, food service și – de ce nu – memoria colectivă a unei generații care a învățat să mănânce „pe genunchi”, dar cu sufletul plin.
E o formulă curajoasă – să vinzi telemea și espresso sub același acoperiș, să faci loc mămăligii între sandwich-uri cu halloumi. Dar poate că fix de asta are nevoie gastronomia urbană: un pic de contrast, o notă de autentic într-un oraș care tinde să uite de unde vine, în goana după burgeri vegani și matcha latte.
Culmea e că nu doar Savopol s-a gândit la această renaștere. Și Caius Merșa, antropolog și antreprenor din Timișoara, a cochetat cu ideea – visând o patiserie românească cu lactate la sticlă, în stil retro și fără pretenții. Poate că nu întâmplător, amândoi au rădăcini artistice. Poate că laptele fermentat are ceva magnetic pentru oameni cu suflet boem.
Ce urmează?
Deocamdată, Lacto Bar by 5 to go e încă în faza de contur – dar promite. Promite ca într-o reclamă veche de pe TVR 1, cu rame ovale și muzică de vibrafon. Dacă ideea prinde, s-ar putea să vedem și alte locații. Iar dacă gustul e acela pe care ni-l amintim – iaurt gros, smântână adevărată, mămăligă aburindă – s-ar putea ca nostalgia să devină din nou un ingredient de bază.
Și da, poate că într-o zi o să intri într-un Lacto Bar cu copilul de mână, o să comanzi un lapte bătut rece și o chiflă cu crenvurști, și o să-i spui, zâmbind: „Aici venea bunicul când avea poftă de ceva bun.”
