Am mâncat la Taverna lui Florin Călinescu şi nu recomand nimănui să o facă

0
899

Ştiu, a trecut ceva vreme de la ultima recenzie de mâncare aici pe Degustăm.ro. Mai greu cu pandemia şi mai greu cu mâncatul la terasă… Am revenit cu un local interesant la prima vedere, Taverna La Călinescu.

Şi nu orice Călinescu ci Floriiiiiiiiiin Călinescu. Omul de la “Chestiunea zilei” şi-a investit banii din televiziune într-o crâşmă aflată în zona Tineretului. Mărturisesc că am privit chiorâş harta şi am crezut că e în parc…De fapt e la parterul unui bloc lipit de un Mega Image. Ce impresii am avut despre mâncare şi atmosferă aflaţi mai jos.

Atmosfera

Am fost tentat să nu intru iniţial. Arată ca o bodegă mai selectă din afară şi în mintea mea îmi creasem aşteptări ceva mai mari. E la limita legalităţii legate de funcţionarea în condiţii de Covid-19, fiind “terasă şi nu prea”. Practic e o crâşmă cu geamuri larg deschise şi cu zona exterioară devenită terasă. În fine, trecem peste. Localul e spaţios, e destul spaţiu între mese, avem televizoare cu meciuri şi văd că vin mai mult familii şi tineri. Localul are mult lemn jos şi mult fier sus, pare decorat de la 87 de magazine diferite, unele IKEA, altele “mi-a plăcut ceva din piaţă şi am zis să îl atârn de tavan”. Clar nu au avut decorator de interior. Bilă albă că au perne pe scaune totuşi şi că sunt comode. E şi ceva vegetaţie pe pervaz, dar pare genul de loc cu iluminare de hrubă când se lasă seara. Baia e curată şi arată OK.

Ai şi dezinfectant pe fiecare masă, dar meniurile plastificate date din mână în mână e posibil să nu îţi inspire încredere. Muzica e o serie de remixuri proaste la piese pe care le auzeai când erai mic la mare, în anii ’80 sau ’90. Muzica dată un pic prea tare aş adăuga.

Servire

Chelnerii au fost impecabili, au roit mereu între mese şi au fost discreţi, au vorbit timid şi încet din spatele măştilor şi au adus rapid preparatele. Poate de aceea nici nu m-am răţoit la ei când am descoperit că preparatele nu sunt deloc OK… Au fost şi primitori chiar şi cu grupuri mai mari de persoane şi au explicat tot ce era în meniu. Pentru că papanaşii erau prea mari ca porţie au înţeles dilema mea şi au împărţit porţia în două pentru mine şi comesean. Se vede şi că sunt învăţaţi să pună la pachet oamenilor prin prisma porţiilor prea mari.

Băutura

Limonada cu miere e OK, doar că nu e rece şi e 14 lei. În alte locuri la 14 lei ai carafă, aici ai un păhărel de 330 ml. În fine, măcar gustul a fost bun, nu am dat de sâmburi ca La Păuniţa sau de o tonă de frunze de mentă ca în alte locuri. Da chiar, o frunză de mentă nu strica aici. Am avut şi apă, 330 ml la 6 lei şi 750 ml la 12 lei. Decideţi voi dacă e mult pentru zona Tineretului. Eu zic că da.

Mâncare

Bun, am ajuns şi la mâncare. Abia aici încep problemele reale… Acum un an un şofer de Uber care ar fi lucrat director de producţie la PRO TV mi-a preaslăvit quesadilla de la Taverna La Călinescu. Apoi având treabă în zona Tineretului am zis să conspectez mai înainte. Pe Google ai vreo 20 de reviews care toate laudă quesadilla. Cum ultimele mele quesadilla au fost una prea uscată şi subţire de la Oro Toro şi una prea lichefiată şi cu sos de la Ribs, am zis să încerc şi altceva.

Zis şi făcut, am ajuns acolo, am comandat, mâncarea a venit relativ repede şi eram gata să pun burta la treabă. Doar că m-am speriat! Cantitatea de mâncare din farfurie era fabuloasă, pantagruelică, gigantică. Erau 4 quesadilla la snop, mari şi groase, alături de câţiva cartofi copţi mari, plus o lampă a lui Aladdin cu sos picant mexican. Cred că aveam un kilogram de mâncare în farfurie, nu exagerez. Îmi aminteşte de cantităţile obscene care se vehiculau la Excalibur când ţi se aducea o “targă” cu mâncare cu flacără în mijloc

Sosul cel picant e destul de bun, dar atenţie, chiar e PICANT şi dacă nu eşti stăpân pe papilele şi stomacul tău e posibil să fie prea mult pentru tine. Eu am luat 2-3 guri şi am aruncat prosopul. Cartofii copţi au fost bunicei, excelenţi chiar, doar că poate au avut prea multă paprika. Din fericire nu s-a şi simţit. Şi acum am ajuns la dezastru, apocalipsa bucătăriei mexicane, cel mai rău lucru pe care l-a păţit Mexicul de la înfrângerea în lupta cu SUA, când SUA a câştigat Texasul şi New Mexico.

Cele 4 bucăţi uriaşe de quesadilla erau foarte uscate, cu crusta arsă şi DOLDORA de bacon. Ce spun eu? Ce bacon? Kaiser ordinar de la cel mai ieftin magazin de cartier. Acoperea absolut tot gustul. Era şi ceva pui acolo, cu gust de “pui de a doua sau a treia zi” (vechi) şi cumva fuzionat cu coca. Toate închegate de o baie de mozzarella. Atât. Nu tu legume, nu tu alt sos, nu tu nimic. De altfel am zis că e păcat să fac risipă şi am luat la pachet o singură quesadilla care a ajuns la câine şi pisică. Nu vă zic cât am stat să despart fuziunea dintre coca şi carne, care arăta groaznic. Nici animalele nu le-au mancat. Nici la o merdenelărie din Ozana nu se acceptă aşa ceva.

După ce m-am fript cu mâncarea am zis să mă frig şi cu desertul, aşa că am comandat papanaşi, care şi ei aveau vreo 10 recenzii dumnezeieşti pe Google. Aici toate bune şi frumoase, doar că nu poţi să serveşti aşa ceva. În primul rând nu mi se pare o idee bună să serveşti papanaşii cu gem de cireşe/vişine. Cel de afine e OK, mergea şi unul de zmeură sau căpşuni. Ca look, ca plating să zicem primeşti un munte de papanaşi. Vreau să subliniez că am zis că vreau o singură porţie şi sesizând că aş vrea să o împart cu comeseanul chelnerul a împărţit-o în două.

Altfel primeam eu singur 2 MUNŢI de papanaşi în farfurie. Colesterol, glucide din belşug, practic poţi face infarct de la aşa ceva. Nu glumesc, pe James Gandolfini din Clanul Soprano l-a răpus o masă cu prea mult sos şi prea multe fructe de mare. Arterele erau pline de colesterol şi aveau nevoie doar de un ghes… Papanaşii de la La Călinescu ar putea fi acel “ghes”. În fine, măcar să fie buni. Am fost încântat de gust, de dulceaţa de afine şi de smântână şi am avut senzaţia unui panettone cald, ceea ce nu e chiar rău.

Problema e că la interior aveam cocă nefăcută destul de multă, care era să-mi rămână în gât cât pentru o manevră Heimlich de câteva ori. Se vede că au încălzit papanaşul prea rapid, în loc să îl lase la foc mic, cum se face. Nu au avut răbdare. Gustul a fost OK totuşi.

Concluzii

Sunt foarte dezamăgit de experienţa de la restaurant. În general nu trimit nimic înapoi la bucătărie, dar acum am fost extrem de tentat să o fac. Quesadilla a fost un dezastru, total departe de ce scrie în recenziile de pe net. Papanaşii au fost cât de cât OK, până la coca nefăcută. Cantităţile sunt morbid obez de mari şi românul trebuie să înveţe să nu mai mănânce mult şi prost. Restaurantul lui Călinescu ar trebui să practice mai bine “portion control”. Singurele lucruri bune sunt servirea, cartofii copţi, limonada (deşi prea mică) şi sosul mexican dacă eşti amator de foarte picant. Nu mă dâ pe spate amplasarea restaurantului, atmosfera şi nici decorul. Nu cred că voi mai reveni aici şi greu de tot m-aş lăsa convins să degust şi mâncarea din celalalta tavernă Călinescu din Herăstrău. Mare păcat!

Preţuri:

  • Limonadă cu miere 330 ml: 14 lei
  • Quesadilla: 37 lei
  • Apă Plată 330 ml: 6 lei
  • Apă plată 750 ml: 12 lei
  • Papanaşi: 22 lei
  • Ambalaj pachet: 1 leu