Burger King a plecat din România de atâta vreme că nici nu îmi mai amintesc ultimul burger de la ei. Ştiu că sunt în aeroportul Henri Coandă, dar nu îmi place să fiu condiţionat de un bilet de avion şi să mănânc burgeri la suprapreţ. Ei bine, iată că în Ano Domini 2019, pe 26 septembrie BK au revenit în ţara noastră, de această dată în Mega Mall.
Am ajuns acolo pe seară şi coada era în plin avânt. După o aşteptare de o oră şi jumătate am aflat şi dacă a meritat hype-ul sau nu. Şi aflaţi şi voi mai jos…
Ambianţa
Burger King a luat locul celor de la Sbarro în Mega Mall şi au un spaţiu relativ mic pentru aşa un brand mare. E mic ca restaurant, dar e mare ca „insulă” din food court, poate una dintre cele mai mari. E fix lângă .Calif şi un restaurant cu specific italian şi imediat cum urci scările la etajul 2 din mall îl vezi. L-am văzut şi eu după o coadă uriaşă, dar bine organizată. Se pare că lumea chiar aştepta BK cu nerăbdare, semn că românul a ţinut minte Whopper-ul de acum 10 ani de la Romană sau Cora Pantelimon.
Aş zice că publicul era majoritar tânăr, între 20 şi 30 de ani şi câţiva copii se tot pozau pe tronul acela de rege, plus îşi puneau coroanele BK pe cap. E spaţiu destul la secţiunea de food court rezervată şi erau case speciale pentru plata cash şi plată cu cardul.
Servire
Am fost şocat de cât de amabili puteau să fie angajaţii BK în ziua deschiderii având în vedere fluxul gigantic de oameni care s-a perindat prin faţa lor. Sigur a fost cineva cu glume proaste, cerând o „shaorma cu de toate” sau având cash la coada de card şi card la coada de cash. Totul se mişca rapid (în limita posibilităţii) şi amabilitatea era din belşug. Am aruncat o privire şi în bucătăria (cam mică), unde iarăşi lucrurile se mişcau ca un aparat bine uns.
Sunt 2 secţiuni la servire: plăteşti la casă, primeşti bonul şi apoi mergi la coadă de unde îţi ridici tava cu mâncare. E un panou care afişează numărul comenzii. Se mişca rezonabil pentru ziua debutului şi am aşteptat cam 5 minute.
Băutură
Aici nu sunt taine: ai un dozator mare cu free refill, ca la Taco Bell. Te duci, apeşi pe băutura dorită din portofoliul Pepsi (7 Up, Mirinda, Lipton, Pepsi) şi torni cât te ţine paharul. Poţi pune şi gheaţă sub formă de cuburi mari care pică din aparat, ceea ce nu văzusem la Taco Bell. Era cam pe final sucul când am ajuns la el şi abia „tuşea” cu nişte 7 Up. Nu e foarte intuitiv sistemul de apăsare şi nu simţi când începe să curgă, dacă începe şi ce ai exact de făcut. Nici când mi-a arătat cineva nu am înţeles prea clar. Presimt că senzorii aceia marcaţi cu măsura băuturii se vor strica rapid.
7 Up-ul meu a fost OK, un pic diluat cum e la toate fast food-urile.
Mâncare
Am luat un Dublu Whopper, cu cartofi şi un sos Honey Mustard. Asta la insistenţele unui prieten cu care am fost la lansare. Pentru că mă săturasem de maioneză, ketchup e pentru normies şi mâncasem un Honey Mustard bun cu coaste la Ribs. Pentru o clipă am vrut să iau un Big King XXL, dar mi-a fost teamă că e prea mare şi teama era justificată, pentru că şi Dublu Whopper-ul e imens.
În primul rând aş vrea să zic că sosul e genial şi chiar dacă îţi sună aiurea conceptul de muştar cu cartofi prăjiţi, crede-mă o să îţi placă la nebunie în acest caz. Cartofii au fost mult peste orice amintire aveam eu legată de BK. În România apogeul cartofilor de fast food e la McDonald’s, iar cei de la KFC sunt mai mereu fleşcăiţi şi plouaţi. La prima descălecare BK de la noi cartofii erau între KFC şi „Mec”.
Acum au depăşit McDonald’s, fiind mai groşi, mai plini, mai aromaţi şi mai bine făcuţi şi fără abuz de sare. Whopper-ul a fost fix ce trebuie, după ce mâncasem un Oro Toro cu o seară înainte şi m-a durut stomacul toată noaptea din cauza cărnii nefăcute. Aici totul era well done, chifteaua era de calitate şi era mai „cărnoasă” decât cea de la McDonald’s. Se simte mai aproape de o carne reală de vită decât concurentul cel mare din SUA.
Aşa cum bine zicea un prieten, e undeva între Big Tasty şi Big Mac carnea, cu un extra adaos de sinceritate bovină a cărnii. Avem şi ceva salată, felii de roşie, murături şi un sos, pe care îl bănuiesc înrudit cu ceva oţet sau vinaigrette. Atenţie la chiflă totuşi, pentru că nu face faţă cantităţii de carne, mai ales dacă iei Triplu Whopper şi nu dublu. Riscă să se rupă chifla şi să te murdăreşti pe mâini, pe chip. Să ai prea multă carne în burger e o „problemă” pe care multe restaurante ar vrea să o aibă…
Gustul a fost excelent, aş zice că similar cu cel de acum 10 ani şi mai bun decât la BK-ul la care am mâncat în Anglia în această vară. A fost „gustul generic la care te gândeşti când te gândeşti la un burger bun de la fast food văzându-l perfect în fotografiile din reclame”. Chifla a fost superioară celei de la McDonald’s sau Oro Toro, nici prea dură, nici prea moale, dar nu prea rezistentă la cantitatea de carne.
Concluzii
A meritat aşteptarea de o oră şi jumătate? Eu zic că da, pentru că sunt curios din fire. Pentru omul de rând e prea mult, dar coada va trece probabil în o săptămână sau două. Sigur o să intre şi în Food Panda şi Uber Eats şi mi-a şoptit o păsărică că următoarea deschidere e în AFI şi apoi în Centrul Bucureştiului. Da, preţurile sunt cu câţiva lei mai mari decât la McDonald’s şi cam la fel ca la meniul Crispy de la KFC.
Cumva ieşi mai câştigat aici dacă apreciezi o carne de vită ca lumea, sosuri bune şi cartofi net peste concurenţă. Au şi burgeri cu Steak, cu pui, bacon & cheese, dar şi hamburgeri şi cheeseburgeri mai mici la 4.9 sau 6.9 lei. Poţi adăuga şi extra bacon, brânză şi jalapeno, iar ca garnituri au şi inele de ceapă şi Chili Cheese Nuggets identice cu cele de la KFC.
La desert găsiţi shake-uri cu Oreo, brownie-uri cu îngheţată şi un king sundae sună bine la 5.9 lei. Cred că o să mai trec pe la Burger King, când am poftă de un burger bun şi mai ales de cartofi de calitate şi carne de vită în cantităţi generoase.
Preţuri:
- Dublu Whopper: 17.9 lei
- Refill 0.5 litri Pepsi: 6 lei
- Cartofi mari: 7 lei
- Sos Honey Mustard: 2 lei
Galerie foto deschidere Burger King Mega Mall Bucuresti:
