Un sit arheologic din munții Zagros, Iran, aduce o nouă perspectivă asupra ritualurilor sociale pre-agricole. Cercetătorii au găsit dovezi că, acum 11.000 de ani, comunitățile umane organizau ospățuri masive într-un spațiu comun, dedicat acestui tip de reuniuni.
Primul ospăț documentat din Epoca de Piatră
Situl Asiab, excavat recent, a oferit o imagine rară: rămășițele a 19 mistreți îngropați împreună într-o groapă circulară. Se aflau sub o construcție semi-subterană cu diametru de circa 20 de metri. Pe lângă craniile de mistreț, au fost găsite și oase de urs brun și coarne de cerb roșu. Asta sugereaza un eveniment ritualic mai amplu.
Dar ce este cu adevărat remarcabil aici nu este doar scena în sine, ci faptul că o parte din animalele consumate nu proveneau din zonă.
Mistreți aduși de la zeci de kilometri
Folosind tehnici avansate de analiză a smalțului dentar — inclusiv izotopi de oxigen și stronțiu —, cercetătorii au descoperit că o parte dintre mistreți au fost transportați de la distanțe de până la 70 km.
Această acțiune presupune un efort organizat, clar intenționat. Transportul animalelor prin zone muntoase și dificile, într-o perioadă în care nu existau mijloace de deplasare rapide, arată clar importanța simbolică a acestor întâlniri.
Carnea obținută, estimată la 700 kg, putea hrăni între 350 și 1.200 de persoane. Este mult peste media unei comunități locale din acea perioadă. Prin urmare, este probabil ca acest ospăț să fi fost o adunare regională. Poate fi un moment de reconfirmare a legăturilor dintre grupuri diferite.
Acest tip de transport de resurse și organizare socială nu fusese documentat anterior în perioade pre-agricole. Exemple similare existau doar pentru epoci ulterioare, cum este cazul Stonehenge.
Descoperirea de la Asiab ar putea fi primul indiciu clar că astfel de rețele de interacțiune și ospitalitate colectivă au existat cu mult înainte ca omul să cultive pământul.
