Cu un nume ca „Brutal Russian Pancakes” nu poţi să nu atragi lumea şi tot văzând faţa rusnacului zâmbitor că îmi apare la promovate pe Facebook, am zis să îmi încerc norocul. Mărturisesc că am mai trecut pe lângă clătitărie şi am cam ignorat-o părându-mi-se prea mică. Dar aparenţele înşeală, maxim în acest caz, după cum o să aflaţi mai jos.
Ambianţa
În primul rând trebuie spus că locul are un branding greşit, pentru că aici mâncăm de fapt crepes, nu pancakes, care sunt cele americane mititele, rotunde. Mă rog, nu e o greşeală chiar mare şi locul putea se promoveze lejer şi ca pizzerie, sau omletărie şi nu se înşela prea rău. Claustrofobii nu au ce căuta aici, pentru că este un spaţiu foarte îngust, un pic mai sus de vechiul Big Mamou, club de jazz pe Splaiul Independenţei.
O zonă oarecum retrasă fix între ultra aglomerata barieră de la Şelari şi începutul Căii Victoriei. Vadul e mare, multă lume trecând pe acolo şi având privirea furată de blondul cu ochi mari care tot roboteşte. Jos e spaţiu cam cât pentru o gheretă Fornetti, dar bucătarul are o zonă destul de generoasă să se mişte. Are cuţite foarte high end, este extrem de organizat şi rapid, având în vedere că face absolut totul singur.
Îţi răspunde la întrebări, dar mai degrabă în engleză, decât în română, cu care nu e chiar 100% pus la punct. Adică ştie, dar nu chiar un nivel 100% precis. Am înţeles că bucătarul/gazda ar avea o soţie româncă, asta ca să ştie domnişoarele care vor veni pentru rusul blond. Am văzut vreo 3-4 reacţii de ochi dulci de la domnişoare, deci atenţie pentru domnii geloşi.
Locul e decorat simplu, în stil slav, cu două portrete haioase de ruşi mafioţi, bănci şi mese de lemn, doar 3 la număr, cel puţin sus. Urci pe o scară miniaturală şi stai cocoşat sub o arcadă, care riscă să te lovească dacă ai mai mult de 1.75 metri. Jos e ceva mai mult spaţiu, pentru că nu te apasă tavanul, dar stai la un soi de tejghea la intrare. Orice am face, orice am spune, locul e înghesuit.
Îmi plac corpurile de iluminat care scot în evidenţă zona de gătit, ca un fel de one man show. Îmi mai place şi că avem ferestre mari prin care vezi cum găteşte bucătarul. Afară e un mic abuz de reclame şi panouri, dar publicitatea e sufletul comerţului, deci îl înţeleg pe om. Nu ai cum să ratezi asta dacă treci prin zonă.
Servirea
Bucătarul, patronul, gazda sunt acelaşi om, o figură cu ochi mari şi deschis la orice întrebare şi reacţie. A pregătit şi servit cele 3 clătite rapid, având grijă să o aducă pe cea dulce la o durată rezonabilă după cele sărate. Se mişcă repede, este eficient, nu pierde timp, dar nu e cel mai vorbăreţ om din lume. L-aş numi chiar timid, dar nu am o problemă cu asta.
Extrem de amabil la servire, cu belşug la şerveţele şi chiar cu două tacâmuri aduse la clătita dulce, observând că a comandat dulce doar unul dintre noi, cei doi vizitatori. Comandasem două sărate deja.
Băutura
Aici nu sunt multe de spus, decât un mic thumbs down că nu mai aveau apă. Şi nu era nici măcar ora de închidere, ci mai erau vreo 3 ore de clienţi care să îşi umple papilele de zahăr, dar fără să le clătească cu apă. A mers şi un Cappy clasic la 7 lei, dar pe viitor recomand aprovizionare mai generoasă cu apă. Nu ar strica şi nişte limonade, deşi ce e drept nu am inspectat meniul aşa amănunţit să le găsesc.
Mâncarea
Mâncarea de aici face să nu mai conteze înghesuiala, faptul că nu avem apă, faptul că e un singur bucătar care face totul…. Credeai că primeşti o clătită, o porţie de crepes poate, dar în nici un caz o înlocuitoare de pizza + omletă. Iniţial am cerut un Brutal Spanish, pentru că mă intriga mixul cu ardeţi copţi, dar nu mai aveau acest ingredient. Am optat totuşi pentru Brutal French, pentru că sunt mare fan a orice conţine brânză cu mucegai.
Cu această ocazie am aflat puţină chimie şi alchimie culinară. E prima oară în viaţa mea când îmi dau seama că măslinele merg cu merişoarele şi cu brânza cu mucegai… Clătita este groasă, bine împletită, moale şi pufoasă, acoperită cu fulgi de migdale. Vine ca un triunghi generos, care ar putea la fel de bine să fie o felie uriaşă de pizza şi ar fi una dintre cele mai bune pizze din oraş.
E deja puţin tăiată, pentru a fi mai uşor de segmentat şi de către cel care mănâncă. Partenera mea ar fi dorit o clătită vegetariană, dar probabil nu mai aveau ciuperci, aşa că a luat un Brutal Italian. Rezultatul era şi mai periculos de aproape de pizza, cu un sos de roşii fantastic, mix de brânzeturi, prosciutto, parmezan discret presărat deasupra şi roşii uscate. Vă mărturisesc că am mâncat cel puţin 100 de pizze mai proaste decât această bucată de bucurie.
Dacă împătureşti destul coca şi ai bulionul bun, cărnuri şi brânze de calitate aceasta clătită e lejer o pizza făcută din nori pufoşi din Italia. Dacă mai avea şi ceva verdeţuri ca rucolă sau ciuperci era mai italiană ca Toto Cutugno. La clătitele dulci mărturisesc că mi-a fost foarte greu să aleg, pentru că opţiunile erau variate.
Inclinam spre Oreo Cheesecake, dar nu am putut refuza invitaţia la o Fitness Banana-Na-Na. Bucătarul mi-a oferit alegerea între ciocolată neagră sau albă şi am ales neagră. Clătita rămâne pufoasă, acoperită cu fulgi de nucă de cocos, cu nuci şi felii de banane acoperite cu ciocolată neagră de casă. Ciocolata este special importată de Brutal Russian din Italia, din ce am înţeles.
Este o ciocolată specială neagră, pentru prăjituri, care are un gust genial. 99.99% din clătitării ar fi pus Nutella sau Finetti la interior, dar nu şi Brutal Russian. A făcut acel extra efort pentru o ciocolată memorabilă. Dacă aţi topit vreodată o ciocolată pentru prăjituri şi era de calitate, adusă de vreo rudă din afară, fix acesta este gustul şi mirosul care îţi pătrunde în gură, nări, creier.
Nimic nu a scăpat nemâncat, nici măcar acel moţ de ciocolată de lângă clătită. Şi aici cantitatea a fost generoasă şi am avut tot un triunghi mare, deşi în meniu era prezentată ca o clătită clasică, în formă tubulară, cum facem toţi acasă. Nu îmi pot imagina ceva mai bun şi în vreme ce molfăiam crepele m-am lepădat de locul meu preferat din ţară, La Republique din Braşov, care făcea cele mai bune clătite până acum.
Concluzii
Am venit aici cu inima îndoită, ştiind că e un loc mic şi îngust, dar am plecat cu papilele, gura, sufletul fericite. Nu mai simţeam nevoia să merg până la Braşov pentru clătite la Republique şi nici să încerc vreo pizza din Centrul Vechi. Preţurile sunt de food truck, de 20 de lei pentru clătitele sărate şi 16 lei pentru cea dulce, dar eu zic că merită. Chit că vezi un rus blond gătind pentru tine foarte aproape şi încerci ingrediente care nu ştiai că se „pupă” aşa bine şi tot câştigi ceva special.
Am fost luaţi prin surprindere plăcut şi aşa ceva nu se întâmplă des. Aş recomanda să vă comandaţi acasă prin Uber Eats pentru a evita înghesuiala, dar farmecul de a vedea maestrul la treabă bate claustrofobia.
Preţuri:
- Brutal Italian – 20 lei
- Brutal French – 20 lei
- Clătită ciocolată alune banane – 16 lei
- Cappy Mere – 7 lei
Localul se află pe Splaiul Independenţei 2J, în Bucureşti şi este deschis de luni până joi de la ora 12:00 la 22:00 şi vineri şi sâmbătă de la 12:00 la ora 24:00.
