Am degustat sandvişul Reuben cu pastramă la GRABit: carnea e starul, cam atât…

0
177

Plictisit de burgeri, pizza, sushi, am decis să încerc şi un preparat american mai puţin popular în România. Pe hârtie sună a blasfemie: un sandviş cu pastramă, dar conceptul e ceva mai select decât aţi crede. Nu e pastrama de berbecuţ pe care o mâncaţi cu must, mujdei şi mămăligă la sărbătorile vinului! E ceva a la New York şi am degustat sandvişul Reuben la un Pastrami Bar numit GRABit.

Ambianţa

GRABit e foarte mic, cât un dormitor de apartament cu 2 camere, sau poate mai mic. Jumătate e ocupat de bucătărie, jumătate e zona de servire: două scaune, o tejghea cu vedere la geam şi cam atât. Totul e spartan, industrial ca design, sobru şi serios, metalic şi gri. E foarte multă transparenţă aici: uşa cu geam mare, geamuri mari, transparenţă peste tot. E şi un proiector drăguţ cu logo-ul localului pe perete, dar şi meniul afişat afară, iluminat ca un afiş de cinema din perioada interbelică.

Am preferat să stau afară, la aer curat, pe pernuţe comode şi lângă nişte mese foarte mici şi metalice. Atenţie la şerveţele, luaţi-le de la interior şi atenţie şi la coşurile de gunoi full. Pervazul pe care stai e şi foarte în stradă şi m-au tot abordat trecători, precum o femeie care vindea cărţi de istorie lucioase şi de calitate, cu relaţie cu History Channel şi care îmi rupea sufletul. Toi cei care trec pe acel trotuar se freacă de picioarele tale, mai ales dacă sari de 1.80.

Servire

Locşorul e foarte mic şi totul se pregăteşte în faţa ta, cu o bucătărie complet transparentă şi toate aromele, mirosurile şi culorile perindându-se la câţiva centimetri de tine. Angajaţii se mişcă rapid, sunt prietenoşi şi îţi explică şi recomandă preparate.

Băutura

Băieţii au apă şi băuturi de la Fentiman’s, adică Curiosity Cola, sucul de trandafiri pe care eu îl detest dar toate fetele pe care le cunosc îl adoră, plus socata băută de mine. A fost delicioasă şi cea mai acidulată de pe piaţă. Preţ pe măsură: 15 lei. Măcar e fotogenică… Au şi bere Zăganu, Stroh şi am văzut şi Jagger pe acolo.

Mâncare

Şi am ajuns la ce era mai important: potolul, haleul, păpica. Pornisem cu ideea de a lua doar sandvişul Reuben, dar nu am putut refuza propunerea “vreţi şi cartofi?”. Din păcate ei au fost arşi şi acoperiţi de multă sare. Sandvişul Reuben costă 36 de lei şi îţi aduce 315 grame de preparat.

Ai pastramă de vită, untură de vită Wagyu, fondue de brânză, varză murată, sos rusesc şi pâine cu maia. Hai să le luăm pe rând. Pastrama de vită e senzaţională, fragedă, moale, total diferită de cea pe care o mesteci zeci de minute, “talpă de bocanc”, luată de unde îţi iei mititeii de obicei. Am înţeles că ar fi o pastramă premium, afumată cu lemn de fag o perioadă lungă, dar şi ţinută în condimente. Apoi trece printr-un pressure cooker, care o face super moale.

Fibra cărnii invocă animalul primal din tine, Joe Rogan-ul care îţi recomandă dieta carnivoră, sângele venal roşu care vrea vită, animal, motivul pentru care avem canini ascuţiţi şi măsele care toacă bine carnea. Clar nu e o senzaţie pe care o resimt veganii. E ceva foarte primal atunci când muşti din pastrama asta şi aproape sunt tentat să vă recomand să o cumpăraţi şi goală, acele kituri de pastramă de 500 de grame.

Sandvişul e foarte fotogenic, arată ca în poze, iar fibra pastramei se vede excelent. E un caz în care preparatul arată ca în poze, asta e sigur şi îl poţi pune pe Instagram fără regrete. Apropo primiţi şi nişte castraveţi muraţi să mai atenueze combinaţia de carne, sosuri, untură.

Trecând la restul, atenţie la sosul rusesc, că e destul de picant, înţeapă, e o picanterie care desfundă nasuri cam ca muştarul Dijon. Am fost speriat de combo-ul brânză fondue şi varză murată şi untură, temându-mă că îmi va face greaţă. Nu e cazul, asta e vestea bună. Vestea proastă e că nu prea simt brânza şi nici untura. Ele sunt acolo, dar sosul picant le acoperă.

Aş aminti şi că varza murată nu e foarte murată, e mai “tânără”, decât aş fi preferat, nu are acel iz de murătură. Pâinea cu maia ar fi trebuit să fie de secară şi uşor prăjită, dacă era să ne luăm după Reuben-ul din New York. Cred că data viitoare iau mai degrabă sandvişul Classic, cu pastramă de vită, untură, muştar, ceapă murată.

Pentru cei curioşi, sosul rusesc conţine maioneza la bază, ceapă roşie tocată mărunt, ceapă verde, hrean, ardei copt şi boia iute. Are şi un pic de castraveţi muraţi, boia dulce şi sos Worchestershire.

Şi dacă sunteţi mega purişti, Reuben-ul la bază se face cu pâine de secară, unt, brânză Swiss Cheese şi varză murată. A se remarca modul în care curge brânza respectivă peste sandvişuri Reuben în toate pozele.

Concluzie

Am apreciat mult carnea aici… şi cam atât. Combinaţia de ingrediente sună bine, dar nu se simte la papilele gustative ale celui ce mănâncă. Simţi doar picanteria şi carnea fină. E şi un “şoc cultural”, pe care îl ai când vezi preţurile. Şi nu mă refer la cele din restaurant, îmi asum experimentul culinar. La livrare prin Bolt Food un sandviş Reuben costă 43 de lei.

Mama mea ar spune “de 43 de lei îţi fac 20 de sandvişuri”, cu o abordare mai bătrânească. Înţeleg migala la pregătire şi calitatea cărnii, dar 43 lei e uriaş şi dacă pui şi taxa de livrare ajungi la 100 lei pentru două sandvişuri. De hot dog la aproape 30 de lei nu mai zic nimic. În fine, trecem peste. Designul restaurantului e clautstrofobic şi înghesuit, spartan, iar afară te calci pe bombeu cu trecătorii.

Cartofii au fost dezastru, mai bine îi evitaţi. Practic aici merită să iei doar kitul de Pastramă şi să îţi faci tu acasă propriul tău Reuben. Sper să accepte feedback-ul băieţii şi să se perfecţioneze, pentru că sunt pe o nişă interesantă.

Adresa:

Calea Plevnei 5, București 030167 (mai sus de rondul de la Mihail Kogalniceanu)

De unde poţi comanda: