Pe 8 august, pe seară am participat la deschiderea lui Vibes 19, cel mai nou local Tex Mex din Centrul Vechi al Bucureştiului. Se află pe Strada Franceză la numărul 2-4, imediat lângă Muzeul Naţional de Istorie şi pariază pe un hibrid între bucătăria mexicană şi cea americană. Cum a fost evenimentul aflaţi mai jos.
Localul pune la bătaie 30 de locuri la interior şi 40 de locuri pe terasă, iar la debut a fost arhiplin. Decorurile sunt undeva la graniţa dintre steampunk şi local chic cu multă cărămidă şi metal. Lămpile sunt coborâte mult şi vibrante ca iluminare. Avem şi ceasuri de modă veche pe pereţi şi un decor care e inspirat din America începutului de secol XX. Există şi un bar separat şi zone de „tejghea” pentru cei care mănâncă pe fugă sau vor doar să bea o cafea sau un bruch rapid.
La evenimentul de lansare fundalul muzical a fost asigurat de un saxofonist, care a interpretat coveruri ale celor mai cunoscue melodii din anii 80 şi 90. Atmosfera este una intimă, fiind un local destul de mic, dar terasa lasă loc de extindere poate chiar dincolo de capacitatea clasică. Programul începe de la ora 10:00 până la ultimul client, iar de bucătărie se ocupă chef Ştefan Popescu.
Am observat o aplecare mai degrabă spre zona de Mex, decât spre cea Tex. Iniţial credeam că e o tendinţă spre burgeri şi steak, dar localul vrea să concureze abitir în zona mexicană, puţin acoperită la noi. Practic îmi vin în minte doar Taco Bell şi El Torito, primul nefiind chiar ideal dacă vrei preparate mexicane acătării. Foarte multe din preparatele din meniu se servesc cu nachos ca garnitură la Vibes 19.
În meniu se află startere precum creveţi cu avocado, inele de ceapă cu sos tartar, ton tartar sau nachos. Am încercat de altfel Nachos Chili Con Carne, care costă 35 de lei şi vin acoperiţi cu iaurt şi cheddar. La cererea clientului se poate pune şi guacamole peste pentru ca chili-ul să fie puţin compensat. Vita de Uruguay este arma secretă a acestui preparat, o carne de calitate şi e una dintre puţinele dăţi când am mâncat o carne tocată de calitate într-un local din Centrul Vechi, fără zgârciuri, pietricele sau „surprize”.
Cine vrea ceva mai light are la dispoziţie salata Mexican Chicken, dar şi Halloumi la grătar şi faimoasa salată Cobb. Preţurile sunt 30 de lei pentru Halloumi, 38 lei pentru Tuna Steak Salad şi 36 lei pentru Cobb Salad. Şi mai light este supa cremă de broccoli (18 lei) şi supa cremă de ciuperci (18 lei). Există şi BBQ Spare Ribs, coaste de porc cu sos barbecue, dar şi cel mai inedit preparat găsit de mine în meniu: Vibes 19! Explosion Burger.
La 70 de lei ai un veritabil food porn, cu un burger de 650 de grame, cu trufe, mousse de ficat de raţă, o coastă servită lângă burger, legume şi wedges. Puteţi trece şi la nivelul următor lăsând în urma Angus şi gustând vita Wagyu, în Chef’s Gourmet Burger. Are brânză Cheddar, legume şi wedges. Îmi place că localul a ales să fie atipic să nu îţi dea cartofi doar prăjiţi simpli, ci wedges sau nachos ca garnitură.
Cine are o dietă pe bază de proteine şi vrea să evite pâinea, poate degusta direct carne la gril: un Rib Eye Black Angus din Uruguay (105 lei), Un Rib Eye Steak polonez (78 lei) sau T-Bone Steak din Olanda (145 lei). Vita românească şi Tomahawk de porc sunt de asemenea oferite. La desert vă îndulciţi cu lava cake, Apple Pie a la Mod, îngheţată, cheese cake sau clătite.
Eu am degustat sosul misterios Vibes 19 servit cu o crochetă de peşte. E o combinaţie inedită de gust marin şi sos de nachos şi cred că aceasta e arma principală a bucătarilor de la Vibes 19. Se iau preparatele mexicane şi li se dă un twist, fie el marin, american, românesc, sau franţuzesc. Sosul tartar a fost excelent servit peste inelele de ceapă. Din păcate nu am mai prins şi burgeri sau quesadilla, pentru că localul a fost la 3x capacitatea sa maximă şi bucătăria duduia.
Mi s-a părut ciudăţel că quesadilla era servită arătând ca o clătită mai mult, cu un sos ce părea ciocolată deasupra. Nu arăta destul de „masculin” acea quesadilla cu această abordare. Rămâne să degustăm şi burgerii altă dată şi să vedem dacă îşi menţine localul promisiujnea de a fi mex-tex, dar diferit pe piaţa locală.
