Acasă Fast food Burger Degustăm YOYO Burger: food truck cu personalitate, care încearcă ceva diferit, cu...

Degustăm YOYO Burger: food truck cu personalitate, care încearcă ceva diferit, cu sepie şi paprika

Review YOYO Burger

De către

31 decembrie 2017

3648

Cred că majoritatea food truckurilor din România au ales burgerul ca specializare, pentru că de câţiva ani românii au devenit tare pasionaţi de mâncarea tradiţională americană. Ca atare am decis să încercăm şi YOYO Burger, în cadrul Santa’s Food Truck Festival, după ce mâncasem şi de la vecinii lor de la Baz Street Burger. Ce m-a intrigat din prima e că YOYO Burger face burgeri negri şi am vrut să le aflu secretul. Ce a ieşit aflaţi mai jos.

YOYO Burger se descrie ca un Burger Van Concept, înfiinţat în 2016 şi care activează mai mult în Bucureşti. Nu ştiu de unde se inspiră numele YOYO, dar am văzut multiple burgerării cu hamburgeri YOYO, deci acest nume jucăuş e comun în acest univers. Posibil ca van-ul colorat să aibă de-a face cu denumirea. Amplasaţi lângă Famous Waffles, cei de la YOYO Burger ne-au servit într-o seară cu ninsoare cruntă, când artiştii din Parcul IOR tocmai anulaseră concertul şi toate food truckurile îşi strângeau jucăriile să plece.

Van-ul promitea „Black Angus Cow Meat” şi „Fresh Burgers”. Meniul era cam limitat, cu 3 alegeri de burgeri, plus cartofi prăjiţi vânduţi separat. Din ce am văzut nu au meniuri cu cartofi şi băutură, axându-se mai mult pe burgerul vândut de sine stătător. Oricare dintre cei 3 burgeri, Classic, Black sau Hot costă 25 de lei, iar cartofii 7 lei.

Au şi hot dog la 7 lei dacă vreţi şi altceva decât hamburgeri.

Ambianţă şi servire

Van-ul este unul simpluţ şi colorat pe dinafară, dar spartan pe dinăuntru. O bucătărie cu mult metal, cuptoare electrice şi recipiente în care stăteau ingredientele, cam asta am văzut. Nu pot să zic că e diferit de un food truck standard, sau că are ceva special. Parcă mi s-a părut că sunt cam understaffed şi ar avea nevoie de mai mult de un om să gătească tot.

Mi se pare şi cam scumpuţ să dai 32 de lei pe burgeri plus cartofi. Servirea a fost cam lentă, deşi e drept că i-am prins nepregătiţi pe băieţi, pentru că probabil se pregăteau să plece. A durat cam 10 minute să fie gata burgerul, dar orice persoană care a fost la festivaluri de muzică ştie că aceasta durată e parfum pe lângă timpii de aşteptare standard, când prinzi şi vreo coadă şi se mai termină din ingrediente. Problema e când aştepţi 10 minute în viscol…

Măcar m-am întreţinut cu angajaţii prietenoşi ai van-ului.

Mâncare

Cei 3 burgeri mari şi laţi sunt foarte bine individualizaţi. Îl avem pe cel Hot, care se remarcă prin chifla portocalie pe bază de paprika şi prin Jalapenos, pe cel Classic, cu chiflă cu miere, cheddar şi bacon şi vedeta, cel negru. Burgerul Black are chifla „injectată” cu cerneală de sepie şi are şi dulceaţă de ceapă ca un extra interesant.

Eu am degustat un Hot şi un Black, pentru că mă intrigau ambele colecţii de ingrediente listate. Chiflele de burgeri erau moi şi aveau susan din belşug, dar erau şi foarte consistente. Cartofii erau din aceia cu scobitură pe mijloc, aşa numiţii dipping fries şi nu erau chiar răi, mai ales că aveau şi nişte brânză peste. Parcă totuşi cam puţini la 7 lei.

Faţă de alţi burgeri sau mai bine zis faţă de Baz Street Burger, parcă aceştia au fost o idee mai mari. Toate ingredientele erau din belşug, astfel ca Hot Burgerul avea jalapenos la greu, ceapă, varza, salată, cheddar acoperind total carnea, iar chifla portocalie la miez o descopereai după câteva muşcături, cu al său gust de paprika.

Burgerii au fost zemoşi, cel Black puţin cam în sânge şi mai crud, deci nu cred că strica dacă mai stătea pe grătar puţin. E drept că unii preferă un medium rare sau rare la carne, dar eu prefer carnea „carbonizată”, cât mai bine făcută. Burgerul Black avea o chiflă neagră injectata cu cerneală de sepie, ştiţi cum sunt acele paste negre din comerţ.

Avea şi roşii din belşug, ceapă, castraveţi şi cheddar. Ce mi-a plăcut a fost gustul chiflei, care deşi era foarte dulce şi apropiată de cozonac, avea şi acea aroma pe care o asociez cu preparatele asiatice, dată de sepie. Am apreciat faptul că burgerul Hot chiar era hot, nu numai datorită ardeilor ci şi datorită sosului special. Din fericire dulceaţa de ceapă nu îi schimba gustul în prea dulce, cum se întâmplă uneori la burgerii care fac abuz de ceapă caramelizată.

Am observat şi că YOYO pune sosul sus, lipit de chiflă superioară, apoi legumele, brânza şi carnea jos de tot, lipit de chifla de jos. Eu mă obişnuisem cumva să văd sosul jos împreună cu unele din legume, mai ales castraveţii. Punând sosul peste foaia de salată, sus, rişti să alunece pe ea şi să îţi inunde bărbia. Just sayin… Cred că a fost doar o scăpare, pentru că la Hot Burger sosul era parcă mai jos, împreună cu ceapa, varza roşie şi carnea.

Carnea nu a avut gust de mititei, cum se întâmplă uneori la Oro Toro şi mi s-a părut că livrează calitatea Angus promisă.

Concluzii

Cine vrea burgeri inediţi, cu ceva gust de Asia şi Italia plus o carne mai rare, trebuie să ştie că YOYO e o alegere OK. Sunt burgeri ceva mai pretenţioşi decât de obicei, un pic mai scumpi, meniu nu avem, dar măcar ingredientele sunt din belşug. Chiflele sunt de departe cele mai originale, chiar şi mai originale decât cozonacul de la Oro Toro aş zice.

Nu e o problemă cu carnea crudă, pentru că oricum puteţi cere voi să fie mai în sânge, mai well done sau cum vă place. E şi prima oară când mănânc un burger cu adevărat picant, deci bilă albă pentru asta. Gustul de paprika, plus cel de ceapă caramelizată şi ardei iute se îmbină perfect în hamburgerul Hot. Cel cu sepie este un „acquired taste” cum ar zice americanul şi nu e pentru oricine.

Sper ca băieţii să îşi extindă lista de preparate, pentru că au mare potenţial. Nu ar strica să facă şi nişte meniuri, eventual şi cu suc şi cartofi incluşi, poate şi inele de ceapă, dar nu e musai totuşi. Dacă merg pe latura asta de burgeri gourmet inediţi o să aibă succes. Până atunci aş numi acest loc un soi de „aproape Hard Rock Cafe” al burgerilor, în varianta pe roţi, în ideea că încearcă ceva inedit, dar ar fi drăguţ să întrebe înainte să ofere carnea crudă sau medium rare.