Degustăm burgeri la Hard Rock Cafe (2018): calitatea a rămas neschimbată, în continuare carne de top 3 în Capitală

3
4819

Cu ceva vreme în urmă, mai pe la începutul anului am zis să potolesc bestia foamei în unul dintre locurile preferate din Bucureşti. E vorba despre Hard Rock Cafe şi zic că e un loc preferat pentru că mă leagă amintiri plăcute de acel loc, fie sub formă a diferite evenimente la care am participat sau momente personale.

Şi e genul de loc în care nu prea ai cum să ai experienţe neplăcute, standardul fiind setat sus de la deschidere. Să vedem deci cum mai stau cei de la Hard Rock Cafe la 10 ani de la deschidere şi la 9 ani de când i-am vizitat prima oară.

Ambianţa

Cred că poţi număra pe 2-3 degete locurile din Bucureşti unde poţi asculta rock în vreme ce mănânci un burger bun. Hard Rock Cafe e unul dintre acele locuri, deşi în ultimii ani playlistul a devenit cam eclectic pentru gusturile mele. Cred că depinde foarte mult şi de ce moment al zilei nimereşti şi cam care e vibe-ul. Când e mai gol poţi să vezi şi niscai thrash şi un Slayer pe ecrane şi în boxe, dar când sunt multe familii stăm pe Green Day, Alien Ant Farm, The Cranberries şi altele de gen. Nu că ar fi rele astea.

Am prins şi nişte formaţii super psihedelice din anii 60 şi 70 care au dat bătăi de cap până şi Shazam-ului meu. Hard Rock Cafe debordează de “rock”, asta e vibe-ul şi e peste tot, de la tobele transparente montate pe tavan ca lămpi până la obiectele de colecţie înrămate. Vorbim despre chitara bas a lui Nikki Sixx, pantalonii lui Prince şi instrumente muzicale memorabile folosite de muzicieni ca Alice Cooper, Dave Mustaine sau Roger Waters.

Vei vedea şi portrete cu artiştii la tot pasul, discuri de aur şi platină înrămate şi există şi un magazin de unde poţi cumpăra memento-uri. Când am fost eu încă mai aveau inimioarele de la Valentine’s Day, în cazul în care vă întrebaţi ce e cu ele. Poţi sta la mese şi scaune din lemn sau la canapele din piele neagră. Există şi o scenă pentru muzică live şi am avut câteva nume mari pe aici, de la Uriah Heep la Antimatter, plus mai toţi artiştii locali măricei, în fruncte cu Viţa de Vie, Iris şi Vama. Au păcătuit cu Smiley şi Delia, dar îi iertăm.

Cert e că e locul în care un rocker se va simţi ca acasă, iar un non rocker nu se va simţi bombardat de vibe-ul acesta, ci doar politicos impresionat, ca la muzeu.

Servire

Am prins o zi cam grea, undeva după Kids Corner şi în perioada lui Valentine’s Day (3-4 zile după). Am găsit o masă rapid, ce e drept şi asta fără rezervare, într-o duminică pe la ora 16:00. Am primit meniu după 5 minute şi chelnerul a revenit să ia comanda după vreo 10 minute. Multişor, dar erau super aglomeraţi. Amabilitatea a fost mereu la cote uriaşe aici şi am avut toate tipologiile de oameni OK pe care îi poţi întâlni printre chelneri pe parcursul celor 9 ani cât am tot mers la Hard Rock Cafe.

Am văzut rastamani cu “pace bro”, o fată care tot ura “Doamne ajută”, băiatul prea prietenos care aproape flirta cu prietena mea, rockerul heavy cu multe piercing-uri şi tot super politicos, sau fata care făcea poante din 2 în 2 minute şi râdea cu poftă la ele. Cam la 35 de minute după ce am intrat pe uşa localului aveam burgerul în faţă, ceea ce ar părea lent, dar din nou, era o zi grea pentru ei şi i-aş înţelege.

În general timpii au fost OK pentru aducerea comenzii şi doar momentul iniţial până prinzi atenţia chelnerului să îi zici de băuturi poate dura mai mult.

Băutura

Mereu când mă duc la Hard Rock Cafe îmi iau cam aceleaşi limonade cu piure de fructe, fie că e vorba de Mango Berry Cooler, Berrilicious sau Groupie Grind. E amuzant că multe restaurante au început să copieze reţetele acestea de limonade şi le-am văzut şi la Pizza Hut şi la Ribs în ultimul an. Greu de egalat Hard Rock Cafe totuşi. Cheia e să faci ceva foarte gustos, care să nu fie excesiv de dulce şi să simţi şi gustul de fructe proaspete. Piureul de fructe e genial, dar vă recomand să le spuneţi chelnerilor să pună mai puţină gheaţă, altfel cu 3 sorbituri aţi terminat bunătatea.

Hard Rock Cafe roteşte băuturile mai des decât mâncarea, mi se pare şi veţi găsi tot felul de Pina Colada şi marguerita-uri aproape de Cinco de Mayo, limonade reci vara şi câte o specialitate americană sau franceză când e ziua ţărilor respective. Îmi place cel mai mult la ei grosimea şi textura piureului de fructe din pahar, care reuşeşte să nu fie cel clasic de la blender, sau vreun granitori de cartier ci mai degrabă un desert cremos, rece şi delicios. De băut…

Am băut un Wildberry Smoothie, care duce cu gândul la un shake de banane combinat cu pina colada, în cel mai inocent mod posibil. Berrilicious e pe bază de căpşuni proaspete şi suc de portocale, dar vedeta e zmeura, care îi dă culoarea rozalie şi aroma de plimbare în pădure, pe malul unui rău lângă care un urs îţi suflă în păr.

Mâncare

Vedeta rămâne burgerul totuşi, aşa că am comandat 2 burgeri, fiecare cu cartofi şi sos aferent. Am ales un Atomic Burger, care include ardei jalapeno prăjiţi, inele de ceapă picante, brânză Jack cu rucola, roşii şi maioneză Sriracha. În plus am luat şi un Java Lava Burger, care te scoală din morţi cu un pic de aromă de espresso, un “sos lava”, ceapă crocantă Java, brânză cheddar, bacon afumat, salată şi roşii, plus ardei prăjit deasupra.

Ca la orice vizită la Hard Rock Cafe eşti întrebat cum vrei carnea, medium, well done sau mai în sânge. Eu îmi prefer burgerul foarte well done, carbonizat dacă se poate. Ştiu că sunt un ciudat, dar îmi place să fie carnea cât mai bine pătrunsă şi nu sunt un fan al celor care îşi mănâncă viţelul sau porcuşorul în sânge. Cartotii prăjiţi au fost OK, cu ceva arome pe ei, dar fără parmezan sau alte nebunii. Sunt sub cartofii de la Vivo sau Gran Combo Băneasa (RIP), dar peste cei de la Switch Eat, care erau cam arşi când am fost eu acolo acum câţiva ani.

Sosurile au fost OK, unul de ketchup ce părea un Heinz picant şi unul mai misterios, undeva între cocktail şi maioneză. Burgerul a avut chiflă perfectă, fragedă şi moale, în acelaşi timp nu atât de moale încât să ţi se dezintegreze. Mi s-a părut că au exagerat puţin cu salată/legumele şi puteam să trăiesc şi cu mai puţine. Brânza era topită la fix peste carne, iar calitatea patty-ului de carne e peste 90% din restaurantele cu burgeri din Bucureşti. Acum na, mă gnadesc că la Vacamuu şi la bistro-uri de Floreasca poţi să fugăreşti chiar tu vita Kobe şi să o feliezi pentru burger. Glumesc, dar ştiu că se poate un pic mai bine la carne, trecând în zona ultra deluxe.

Pentru consumatorul de burgeri optimi, carnea de aici este excelentă şi 99.99% din publicul de rând nu va sesiza diferenţa între Hard Rock Cafe şi burgerii de 100 de lei de pe Dorobanţi. Pe de altă parte carnea de la Hard Rock e ca FC Barcelona versus Concordia Chiajna dacă o comparăm cu carnea de la Oro Toro, care deseori are gust de mititei. Baconul a invocat amintirea unor dimineţi americane, iar jalapeno-ul pane a fost ceva ce nu am mai încercat până acum.

Nu am resimţit espresso-ul din burger prea tare, deci aroma sa era discretă. De asemenea eu am putut mânca fără probleme un burger şi degusta şi celălalt, fără să mă vait de picanterie. Companioana mea în schimb e uriaşă devoratoare de Sriracha şi urcă pe Scara Scoville mai ceva decât ROBOR-ul în ultima vreme. Cu toate acestea a strâmbat din nas şi a zis că se putea mai picant. Unii oameni sunt cu capul la picanterie, vă zic eu…

Burgerii de la Hard Rock Cafe te pot păcăli uneori, pentru că la prima vedere par mici, dar după ce îi mânuieşti greu cu ambele mâini şi te chinui să îi termini îţi dai seama că porţia a fost de fapt mare. Cu toate acestea mi se pare că în anii de început 2009-2010-2011, burgerii erau cam cu 20% poate chiar 30% mai mari. Pe atunci nici unul dintre cunoscuţii mei şi nici eu nu puteam termina ce aveam în farfurie, pentru că era prea mult.

Nu mă plâng, doar constat. Posibil ca un nene de 120 de kilograme şi 2 metri să nu se sature cu un burger precum cel savurat de mine.

Concluzii

Hard Rock Cafe ţine cota sus cum a făcut mereu până acum şi are preţuri pe măsură. Ştiu, e mai greu cu servirea când se aglomerează, deci aveţi grijă în weekend şi încercaţi să fentaţi Kids Corner, pentru că atunci e iureş cu cei mici ţopăind, alergând şi ţipând ca din gură de şarpe. Burgerul rămâne impecabil, minus salata verde prea multă şi lipsa de picanterie nebunească pe care o vor unii.

Băutura-piure de fructe e excelentă, mai ales pe vreme caldă şi atmosfera e direct din sânul rockului, dar în acelaşi timp family friendly. Să nu vă mai spun că am trecut odată pe lângă Nikki Sixx la acest restaurant, când venise Motley Crue în concert în România. Cât de tare e asta? Fiind o franciză internaţională sunt şanse mari ca dacă bântuiţi pe aici să daţi nas în nas cu artiştii care mai vin pe la noi şi vor să meargă să mănânce ceva la sigur.

Fie că e vorba de Alice Cooper, James Hetfield sau poate chiar Ozzy.

Preţuri şi amplasare/program:

  • Burgeri: în jur de 55/57 lei
  • Berrilicious: 27 lei
  • Wildberry Smoothie: 27 lei

Hard Rock Cafe Bucureşti se află pe malul lacului Herăstrău din Bucureşti, mai bine zis aproape de mal, pentru că aveţi câteva seturi de trepte de coborât, fix aproape de pontonul de îmbarcare pe vaporaş şi peste drum de Berăria H. Adresa este Soseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff 32, iar locaţia e deschisă de luni până duminică de la ora 12:00 la 00:00, vineri şi sâmbăta până la 01:00.