Nu în fiecare zi dai peste un local care se autointitulează „Locul cu cele mai bune clătite din Bucureşti”, aşa că am zis că e musai să încerc Maison Des Crepes. Ca etalon personal aveam Clătităria La Republique din Braşov pe locul meu întâi personal, dar sunt şi mare fan al clătitelor de la „La Nu Ştiu cine” la food truck. Trebuie să recunosc că România şi Bucureştiul nu stau prea bine la creperii şi dacă mă punea cineva să numesc câteva, în afară de Brutal Russian nu prea îmi vine nimic în minte.
Ei bine, acum avem un nou nume care şi-a aruncat pălăria în ring, La Maison Des Crepes. Are 3 unităţi în Capitală, toate în zona selectă, de centru-nord: Aviatorilor, Dorobanţi şi Romană. Recent au primit o investiţie serioasă şi au început francizarea. Dar gata cu prezentarea, hai să vedem care e treaba cu „cele mai bune clătite” din Capitală, la locaţia din Piaţa Romană.
Atmosfera şi servire
Undeva între Hotel Sheraton şi British Council pe Strada Mihai Eminescu 38 se află Maison Des Crepes Romană. Este un loc cochet, cu design de bistro, iar eu am stat afară, la terasă, realizând această degustare la final de iulie. Afară se pornise o furtună năprasnică de vară, iar un ventilator calma canicula pe terasă. Terasa are un aer de grădină de vară, nu foarte diferit de ce am văzut la Cafe Verona la exterior. Poate doar asimetria scaunelor şi formele lor diferite să deranjeze ochiul celui cu OCD, dar cum nu suntem toţi oamenii la fel, hai să lăsăm şi scaunele să fie unele rotunjite, altele pătrăţoase, altele cu pernă jos, altele cu pernă verde, metalice, din lemn şi aşa mai departe.
Drăguţe coloanele cu inspiraţie grecească din partea stângă, în vreme ce în dreapta aveam o susţinere ceva mai rustică. Când am ajuns nu erau decât 2-3 persoane, dar apoi la plecare spre ora 20:00 se umpluse. În general vin grupuri de fete, familii, turişti şi media de vârstă e destul de mare. Atmosfera e ospitalieră, dar cumva sobră, elegantă, high class aş zice. Servirea s-a făcut rezonabil, în principiu cam 10 minute pentru limonadă şi sucuri şi cam 20 de minute pentru clătite. Localul părea cam understaffed, atunci când sunt mulţi clienţi cred că se descurcă cam greu. Ştiu că nota a venit greu când se umpluse, spre exemplu.
Băutură
Înainte să prânzim sau cinăm (lucrurile sunt incerte pe la ora 18:00), ne-am răcorit pe o vreme cu 30+ grade Celsius cu limonadă cu mentă şi un suc Elderflower. Acesta din urmă face parte din colecţia Fentiman’s, care a dat lumii excepţionalul Curiosity Cola, dar şi sucul de trandafiri pe care orice fată care iese des în bistro-urile din Bucureşti îl cunoaşte. Ei bine nici socata lor nu e rea deloc, dar pe acestea le găsiţi şi în magazine.
Limonada a fost super răcoritoare, dominată de gustul de mentă şi cu destul de multă gheaţă pentru a ne scăpa de caniculă.
Mâncare
Clătite sărate
Emma a fost o clătită deconstruită, o farfurie cu fâşii de crepes, felii de vită, rucolă, fulgi de parmezan şi alune de pădure caramelizate. Clătitele erau tăiate franjuri şi parcă aveam şi o reducţie de oţet balsamic. Preparatul a fost foarte bun la gust, cu o carne de vită de calitate, bine pregătită şi fragedă. Ce e drept nu prea am simţit că mănânc clătite, ci mai mult o salată gourmet.
Totul era servit sub forma unei piramide, cu fiecare latură dezvăluind o altă culoare: maro de la vită, galben de la parmezan, verde de la rucola, auriu de la alune. Parmezanul a fost într-o cantitate foarte generoasă, iar clătitele franjuri aproape că nu le-am găsit. Practic serveşti o vită acoperită cu sos discret, mult parmezan şi alune, un preparat franțuzesc-chinezesc aş zice.
Clătitele Valerie nu le mai găsesc în meniul de livrare sau pe site-ul oficial acum, dar am avut ocazia să le prind acolo. Sunt clătite cu spanac şi cremă de brânză. Mai includ şi mozzarella şi usturoi, plus nişte plante aromate deasupra (germeni de grâu parcă). Clătita e ceva mai mică, mai împăturită şi mai rumenită. E şi pufoasă şi crocantă şi mi-a dat aşa o uşoară senzaţie de lasagna cu spanac. Am mâncat una genială la Pizza Hut Romană, la câţiva metri distanţă acum un deceniu.
Spanacul domină tot, dar îmbinat cu brânză. Mi-a mai amintit şi de nişte paste farfalle cu spanac şi brânză mâncate în Braşov în Piaţa Sfatului. Parcă puţin overkill cu spanacul şi l-aş fi preferat într-o cantitate mai mică sau mai bine echilibrat cu brânza. Uşor greţos dacă ai stomac fin.
Clătite dulci
Clătita Carrie conţine mai degrabă mini clătite americane, gen flapjacks şi nu cele franţuzeşti, iar printre ingrediente avem ganache bătut de ciocolată albă cu infuzie de trandafiri şi reducţie de zmeură. Acesta e genul de mic dejun pe care îl primeşti dimineaţa la pat dacă eşti influenceriţă. Vizual arată superb, fiecare poză arată de parcă ar avea un filtru de Instagram. Rumeneala clătitei e perfectă, crema se scurge aproape erotic dintre flapjacks, iar sosul de zmeură picurat peste a fost discret şi s-a insinuat prin papile peste ganache-ul de ciocolată albă.
Am început prin a savura cealaltă clătită dulce şi am conchis prin faptul că aceasta e mai bună. E cu siguranţă mai light, nu te răpune caloric şi nu îţi suge energia digestia să. E şi răcoritoare aşa, „budincoasă”, ca de vară. E posibil să îi topeşti inima dacă îi iei aşa ceva la prima întâlnire.
Clătita Audrey este food porn curat, un turn nu al Babilonului, ci al senzaţiilor. Include tot pancakes sau flapjacks dacă vreţi, cu banana caramelizată cu triplu sec, caramel sărat, fistic, Nutella şi căpşuni. Acesta e genul de mâncare după care zaci pe o aripă, rănit, îmbuibat de ce are mai bun de oferit o patiserie modernă. Ştiu, aţi mai mâncat clătite cu Nutella şi banane, dar nu aşa. Fisticul complică puţin povestea şi bananele caramelizate cu triplu sec te duc spre lumea prăjiturilor selecte, a tartelor mai răsărite, franţuzeşti. Audrey e genul de clătită care se împarte, simţi aproape nevoia să îţi acoperi capul cu un prosop, ca la acel consum de mici păsări în Franţa.
E o mâncare erotică, falică prin design şi dublu senzuală prin senzaţiile trezite. Până şi chelneriţa a sesizat plating-ul erotic şi a făcut o glumă pe tema asta. Personal m-aş fi lipsit de caramel, care riscă să domine gustul şi aş fi pus şi ceva acid pe aici. Savoarea a fost unică, dar glicemia, pancreasul nu vor fi prea încântate. Se stinge cu multă apă.
Verdict
Din ciclul „dai un ban dar stai în față”, am murit şi am ajuns în raiul clătitelor. Maison des Crepes are 30 de clătite şi nu doar clătite, ci şi „mâncăruri pe bază de clătite”, lucru cu care rivalii săi nu prea se pot lăuda. Intri în local îngrijorându-te că nu te saturi, pleci gândindu-te că ai mâncat toată porția de calorii pe o zi întreagă. Clătita deconstruită cu vită ar putea fi cea mai bună salată cu vită încercată de mine în ultimul an, în vreme ce clătita cu spanac mi-a evocat în mod curios două tipuri de paste pe care le-am apreciat, mai ales lasagna.
La desert ambele clătite dulci mi-au evocat senzualitate, cea roz mai discretă, cea cu Nutella mai in your face, mai îndrăzneaţă. Aş merge totuşi pe cea cu ganache de ciocolată albă, cealaltă e prea grea şi calorică. Cert e că opţiunile abundă la acest restaurant şi veţi pleca cu papilele încântate, o idee mai fericit şi cu siguranţă având o întâlnire reuşită dacă scoateţi o domnişoară aici.
