Se întâmplă rar să afli întâi de o filială de franciză şi apoi de „tăticul” său. La Old Brick Pub cam aşa s-a întâmplat, pentru că am mâncat de câteva ori la spinoff-ul său Uncle John din mall-uri, până să îmi fac curaj să ajung la „sediul” Old Brick Pub. Am fost încântat de preparatele de la Uncle John, aşa că am zis să vedem cum stă treaba şi la pub. Cum a fost experienţa aflaţi mai jos.
Ambianţă şi servire
Am fost la Old Brick Pub în cea mai proastă perioadă a anului: la doar câteva zile după ce începuse 2018. Toată lumea ştie că atunci chelnerii şi barmanii au orice numai chef de muncă nu. Era o duminică leneşă, plină de nori şi somnolenţă, când am poposit în zona Lacului Tei. În zare se vedea roata Pasărea Măiastră, iar cartierul arăta ceva mai suburban pentru vecinătatea ex clubului ars Bamboo.
Am devenit puţin bulversat de faptul că singurul lucru care semnalează restaurantul este un soi de poster pus pe un gard, care te conducea la subsolul unui bloc sau mai bine zis al unei săli de fitness. Eram cam nesigur când am coborât spre acel subsol, dar pe măsură ce coboram lucrurile începeau să arate tot mai bine. Interiorul e foarte aerisit, plin de cărămidă, mese de lemn şi o atmosferă hipster-indie britanică.
Avem şi canapele din piele, scaune şi mese spartane, dar şi scaune de pub colorate. Există şi un bar plin cu fructe şi piure-uri de fructe pentru cele mai trăznite băuturi. Ceasuri de epocă şi panouri cu citate din Frank Sinatra împodobesc pereţii, iar pasionaţii de sport au şi televizoare mari la care să îşi savureze meciurile. Meniul este adus sub forma unui clipboard, ca şi cum te-ai pregăti de o prezentare a unui proiect, nu de un festin. Măcar e uşor de manevrat.
Burgerii sunt din cei mai variaţi şi cred că e prima oară când văd un hamburger cu spanac, cel numit Popeye. Există şi un Veggy Burger, ba chiar şi un burger cu carne de cerb, iarăşi ceva ce nu prea am văzut în alte părţi. Au şi pizza, paste, salate şi o sumedenie de cocktailuri şi limonade. Chelnerii au fost prietenoşi, doar 2 pentru toate cele 2-3 săli ale localulu, dar era o zi light, aşa că s-au descurcat cu brio.
Meniurile au venit destul de rapid, băutura imediat după comandă, iar mâncarea la vreo 10 minute după ce am comandat-o, deci numai bine. Aş zice că plasarea la subsol te-ar face claustrofob, dar nu e cazul aici, pentru că spaţiul deschis şi lipsa de extra pereţi e un plus, ca şi ferestrele din tavan.
Băutura
Am comandat o limonadă cu mango şi una cu pepene galben. Cea cu mango avea puţin cam mult zahăr, dar a mers bine pe gâtlej împreună cu picanteriile comandate. La cea cu pepene galben am resimţit binişor aroma, cam ca la una dintre acele îngheţate cu gust de pepene pe care le găseşti la Betty Ice şi intră aşa bine vara… una, două, trei până la comă diabetică.
Limonada e OK la gust, dar e sub ce oferă RIBS Bar & Grill, deşi chiar şi aceea e super dulce. Mă intrigă şi faptul că limonadele speciale costa mai puţin decât cele standard cu 1-2 lei.
Mâncarea
Aici am mers la sigur, am comandat o Quesadilla 3 Cheese, care include o lipie, mozzarella, brânză cheddar, caşcaval afumat, ceapă verde, ardei gras şi jalapenos. La doar 19 lei venea şi cu cartofi şi un sos portocaliu a cărui origine mi-a fost greu să o identific. Nu spun asta ca o critică, ci prin prisma faptului că era super picant, dar nu ştiam ce anume îl face aşa picant si ce mai include. Pesemne că era tot vreun sos pe bază de cheddar şi jalapenos, deşi sos de brânză cu 3 brânze e cam overkill…
Quesadilla venea sub formă de 2 bucăţi rumene, deloc greţoase şi cu brânză în proporţii egale. Cheddarul domina gustul şi nu prea am resimţit legumele care ar fi trebuit integrate. Cartofii erau tăiaţi în format mare, acoperiţi cu ceva parmezan şi dădeau senzaţia mai mult de cartofi la cuptor, decât de french fries, ceea ce am apreciat.
Măcar să am şi eu 2 minute iluzia că mănânc sănătos. Quesadilla a fost surprinzător de light şi spun asta din prisma persoanei căreia îi pică greu pastele 4 formaggi, dar cu 3 brânze mă descurc. Sosul acela portocaliu am fost nevoit să îl las deoparte pentru că îmi dăduse fatala de Mortal Kombat şi nu mai simţeam nimic de la picanterie.
Am mai încercat şi un Spicy Burger, cu o carne medium rare, ceva mai multă salată decât am văzut la alte burgerării, cheddar, castraveţi muraţi şi jalapenos. Chifla cu susan părea să fie din home made, aşa cum ni se promite în prezentarea localului de la Burger Fest. Nu era nici prea moale nici prea tare, deci se contopea OK cu restul de ingrediente. Sosurile erau pe bază de maioneză şi chili, iar în burger se aflau câteva felii de bacon clasice deasupra.
Am fost gelos pe faptul că la burger au venit două sosuri, cel criminal portocaliu şi un ketchup. Carnea de vită m-a dus cu gândul la restaurantul Vivo chiar, ceea ce e un mare compliment. Dacă la Oro Toro te gândeşti la mititei, la Yoyo Burger carnea era în sânge, la Buffalo Baz am nimerit şi zgârciuri, aici pot să compar carnea cu Vivo fără probleme. Nu am papila atât de expertă încât să simtă vita Angus, Kobe sau cea din Comuna Panaci.
Burgerul nu e fiţos aici, e mai degrabă simplu, dar corect. Ce vezi în meniu, ce gândeşti că vei primi, aia primeşti. Nici mai mult, dar nici mai puţin. Trebuie să recunosc că preţurile sunt mititele, atât pentru zonă, cât şi pentru economia României, plus chiar şi pentru ingrediente. Posibil să se justifice prin faptul că multă studenţime stă în Lacul Tei…
Am senzaţia că a fost un pic mai bună quesadilla 3 Cheese la Old Brick Pub decât cea de la franciza lor Uncle John şi am resimţit un salt în calitatea brânzei. Burgerul a fost la fel de bun şi la Uncle John şi la Old Brick Pub.
Concluzie
Simplul fapt că iau în calcul să mai fac o vizită acolo, să mai duc câţiva oameni şi să sărbătoresc şi o zi de naştere ar trebui să zică ceva despre acest loc. Are un spaţiu generos, servirea e impecabilă şi am uitat să vă zic că au un playlist de ani ’90 excelent. De la techno la Madonna, de la Wham! la Michael Jackson, am apreciat mult ce am auzit.
Muzica nu e dată foarte tare, meciurile sunt aproape de mut, ceea ce e OK şi e un loc care îndeamnă la socializare şi prietenie. Mâncarea e foarte bună, dar atenţie la sosurile picante. Preţurile aş putea să zic că sunt mici, cantităţile OK şi nu am remarcat vreun compromis aici, poate doar la limonadă cu extra zahăr. Sunt şi aspecte trăznite, precum intrarea în local sau faptul că nota de plată vine într-o cartuşieră de puşcă cu care se prinde un Bugs Bunny.
Astfel de elemente dau sare şi piper locului, de fapt nu piper, că picanterie am avut destulă, hai să zicem sare şi curry localului. Afacere a 4 prieteni şi un spaţiu amenajat de la zero, se vede aici că s-a muncit ca totul să fie perfect, British, prietenos. Cred că data viitoare voi încerca burgergul cu spanac, pentru că nu vezi aşa ceva în fiecare zi.
Reţineţi un lucru: totul este numai bun aici, excelent, dar avem nevoie şi de un „zvâc” culinar, de un „je ne sais quois” pentru perfecţiune. Yoyo Burger avea chiflă cu sepie, Baz avea untul de arahide, Oro Toro cozonacul şi mistreţul şi aşa mai departe.
Preţuri şi localizare:
- Spicy Burger: 24 lei
- 3 Cheese Quesadilla: 19 lei
- Old Brick Lemonade: 13 lei (deşi în meniul de pe site stă scris 10 lei)
- Bucovina apă plată 750 ml: 8 lei
Găsiţi Old Brick Pub pe Strada Teiul Doamnei 35A, la intersecţia cu Bulevardul Ghica Tei şi la o aruncătură de băţ de roata din Parcul Lacul Tei. De luni până joi este deschis de la ora 10:00 la ora 00:00, vineri şi sâmbătă de la 11:00 la 01:00 şi duminică de la 12:00 la 00:00.
