Am mâncat la Zizzi, restaurant dintr-un port de fiţe din UK şi nu am fost impresionat

0
242

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când călătoresc îmi place să încerc cele mai variate restaurante. În ultima lună am avut ocazia să dau o tură prin UK, pe la malul mării, în Portsmouth. Orăşel liniştit, nu chiar destinaţie turistică, dar un aer curat şi o atmosferă zen. Departe de stresul Londrei şi frigul din nord.

Am ochit un restaurant plasat fix lângă un port de yachturi, zona Port Solent şi am decis să văd de unde se trage renumele francizei Zizzi. Restaurant italian pe care îl disecam mai jos.

Atmosfera

Eşti impresionat din prima secundă când vezi portul de yachturi şi te aştepţi să intri în ceva prohibitiv şi scump. De fapt este un soi de diner elegant şi stilat, dar simpluţ şi minimalist ca decor. Are bucătăria la vedere, în spatele unui bar şi tejghea şi poţi vedea bucătarii robotind pe acolo. Am văzut oameni de toate vârstele, ce e drept cu o predilecţie pentru vârsta a doua şi a treia, venind pentru un pahar de vin sau o pizza.

La interior puteţi alege între mese de lemn de 4 locuri sau separeuri cu canapele din piele. Decorurile includ piperniţe şi borcane pe policioare şi dacă mă gândesc cu atenţie, totul aminteşte chiar de interiorul unui vapor. Mi se pare puţin overkill să ai 4 feluri diferite de lămpi pe tavan: cele steampunk care atârnă, cele roşii de diner, spoturile şi cele albastre de la zona barului

Pe de altă parte locul este excelent iluminat, ca ziua, indiferent de oră. Aerisirea e perfectă şi geamurile sunt foarte generoase ca dimensiuni, pentru a privi mini portul.

Servire

Servirea a fost rezonabil de rapidă aş spune. Chelneriţa a venit imediat să ia comanda, cum ne-am aşezat la masă. Băutura a venit în vreo 5-10 minute, aperitivul după 10 minute, iar restul mâncării după încă vreo 15 minute. A fost o comandă complexă ce e drept, cu pizza, calzone, paste, canneloni cu crab. Mi se pare că localul e cam understaffed şi are nevoie de ceva mai mult personal, atât la bucătărie, cât şi la chelneri.

Amabilitatea a fost excelentă şi nimeni nu s-a supărat că am făcut fotografii spre zona bucătăriei, în local, preparatelor şi decorului. Orice cerinţă sau solicitare a fost onorată imediat de chelneriţă.

Băutură

Nu am băut cine ştie ce fancy, doar suc de portocale (natural, proaspăt stors nu din cutie), dar şi un San Pelegrino şi o apă. Toate de calitate, cu gheaţă câtă aveam nevoie şi gust exact cum mi-l imaginam în sinea mea. Ah da am avut şi o limonadă, dar cineva de la masă care stă de ceva vreme în UK mi-a şoptit că în general limonada e un fel de Sprite pe acolo. Fix aşa a fost.

Mâncare

Am început cu aperitivul, cum se cade, adică fondue de brânză cu câteva pâinici lângă. Fondue fierbinte în tăviţă de fontă şi cu pâini proaspete pe o paletă de lemn. Combinaţia a fost delicioasă, incluzând gorgonzola, gruyere şi pecorino, iar pâinicile au fost înmuiate imediat în brânză fierbinte. Zic să comandaţi două sau trei dacă aveţi şansa, pentru că se termină imediat prima. Pâinicile sunt proaspăt coapte, cu usturoi şi sare de mare afumată.

Fiind mai multe persoane, am zis să încercăm fiecare altceva. Cineva şi-a comandat Calzone picant cu carne (Calzone Carne Piccante), eu mi-am luat canneloni cu crab şi ricotta la cuptor, iar altcineva a mers pe clasica Pasta Carbonara. Am avut şi pe cineva la masa care a ales pizza cu pui, roşii cherry, ciuperci şi rozmarin.

Nu sunt mare fan în a degusta din farfuriile altora (deşi am făcut-o în acest caz), aşa că o să mă axez pe preparatul meu. Eu am avut canneloni cu crab şi ricotta. E vorba despre canneloni, paste tubulare de mari dimensiuni, un soi de cannoli varianta non dulce. Această creaţie din faină este coaptă la cuptor şi umplută cu brânză ricotta şi carne albă de crab.

Sunt toate pregătite în sos de unt cu aromă de homar, un pic de brandy, spanac şi roşii. Acoperite cu “chipsuri” de brânză riserva (realizată din lapte de oaie nepasteurizat, face parte din familia Pecorino) şi lăstari de mazăre. Arată genial, plating-ul e super, dar gustul… dezamăgire totală. Chipsurile de brânză sunt interesante, poate puţin cam prea rigide.

Canneloni sunt fazi şi am simţit doar o ricotta fără gust, nici urmă de crab. O uşoară nuanţă marină se strecura peste brânză, dar nici cea mai mică urmă de fructe de mare, carne de crab, orice indiciu că ai o umblătoare a mării pe aici. Lăstarii de mazăre au fost o premieră pentru mine, pentru că nu am mai încercat aşa ceva. A fost interesant şi sosul în care se aflau canneloni, dar per total dezamăgire înecăcioasă şi fără gust.

Cel mai bun lucru de pe masă a fost pizza, foarte light, săţioasă, cu toate ingredientele bine echilibrate şi coca subţire şi coaptă perfect. Calzonele a fost ca la carte, deşi mi s-a părut bizar că a avut carne şi deasupra, nu doar înăuntru. Destul de picant, copt şi el OK şi fără să fie umflat în exces cu mozzarella ca la noi în România.

Pastele Carbonara au fost prea al dente şi au avut prea mult parmezan. Şi când zic al dente, chiar mă refer la un Superman al Al Dente-lui, pentru că pastele mai aveau puţin şi erau nefierte.

Ciupercile sălbatice, cimbrul şi pătrunjelul nu prea aveau ce căuta acolo. Băieţii au fost şi super zgârciţi cu pancetta, kaiserul sau baconul pe care îl punem cu toţii în aceste paste. Măcar le-au făcut corect folosind ouă pentru sos, nu smântână cum fac unele bunici de la noi.Nu mă omor nici după platingul stropit cu condimente.

La desert am încercat un Salted Caramel Chocolate Brownie, adică FIX aroma pe care o are acum ciocolată caldă de la Starbucks de Crăciun (prea sărată apropo). Aici parcă restaurantul încearcă prea mult. Puteam trăi fără îngheţata de deasupra şi fâşiile răzuite de ciocolată albă (urăsc ciocolată albă), dar ştiu că aşa se face. Îngheţata a fost banală, dar conceptul de brownie injectat cu caramel (nu glumesc, oamenii chiar injectează brownie-ul) a adus un gust savuros în gura mea.

Faţă de 99% din celelalte cazuri când am mâncat lava cake, brownie cald, aici nu mi s-a făcut greaţă de la ciocolată fierbinte şi caramel plus tona de zahăr. E în top 3 brownie all time pentru mine. A mai fost un tiramisu pe masă, dar părea clasic şi papilele şi stomacul erau pe supradoză de dulce deja.

Concluzii

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul! Până la urma Zizzi rămâne doar un fast food cu specific italian şi doar o pizzerie şi pot să zic că din cele 6 preparate degustate, 5 ar fi fost mai bune în România. Pizza a fost probabil singura surpriză plăcută, în rest Dumnezeu cu mila. Canneloni au fost o mare dezamăgire, momentul acela când încerci ceva nou pentru prima oară şi te trezeşti că mănânci carton.

Da, decorul e drăguţ, da sunt yachturi afară şi da, bucătarul pare a îşi da silinţa. Poate nu înţeleg eu abordarea acestei bucătarii… sau poate e la început de drum. Cert e că Zizzi mi se pare sub câteva locaţii din Bucureşti şi sub multe restaurante din Italia. Dacă e să ajungeţi la vreo filială a sa internaţională zic să încercaţi doar pizza şi atât, poate şi un desert.

Adresa şi preţuri:

Zizzi Port Solent se afla la 33 The Boardwalk PO6 4TP, Regatul Unit, în Port Solent – The Boardwalk Shopping Centre. Este deschis de la 11:30 la 23:00 în fiecare zi (duminică până la 22.30).

Preţuri:

  • Fonduta Formagi: 6.25 lire
  • Pizza Classic Pollo Rosmarino: 11.50 lire
  • Calzone Carne Piccante: 12.95 lire
  • Spaghetti Carbonara: 10.95 lire
  • Crab Canneloni al forno: 13.50 lire
  • Salted Caramel Chocolate Brownie: 6.50 lire
  • Tiramisu: 5.50 lire
  • Apa la 1 litru: 4.25 lire
  • Sicilian Summer Lemonade: 3.50 lire
  • San Pellegrino: 2.85 lire

Meniu şi detalii aici.